Originile Omulețului Michelin: apariție și evoluție

Frații André și Édouard Michelin au fondat compania lor de anvelope în 1889.

S-au confruntat cu o competiție internațională acerbă într-o perioadă de progrese rapide în tehnologia cauciucului. Neclintiți, s-au concentrat pe progres și inovație, iar în 1891 au creat prima anvelopă detașabilă pentru biciclete.

A apărut întrebarea: cum promovăm această tehnologie nouă și inovatoare?

Răspunsul a venit trei ani mai târziu, când frații Michelin și-au prezentat produsul la Expoziția Universală de la Lyon. Legenda spune că Édouard, privind o stivă de anvelope la standul lor expozițional, a exclamat: „Cu brațe, ar putea fi un om”. Într-adevăr, cu brațe, picioare și trăsături faciale, această stivă de anvelope avea să devină unul dintre cele mai emblematice logo-uri din lume.

Frații au colaborat cu caricaturistul francez Marius Rossillon, cunoscut sub pseudonimul O’Galop, pentru a-și aduce viziunea la viață. Și-au prezentat creația la primul Salon Auto de la Paris în 1898.

De atunci, fiecare apariție a devenit un eveniment; o ocazie de a câștiga încrederea și simpatia publicului.

Frații Michelin au văzut, ca să spunem așa, îngerul din anvelope și l-au eliberat. Asemenea lui Michelangelo, care spunea că doar eliberează figurile deja existente în marmură, frații Michelin au scos la iveală ceea ce era ascuns vederii, transformând un produs industrial banal într-o emblemă culturală extraordinară. Un studiu arată că 90% din populația lumii îl recunoaște instantaneu!

Omulețul Michelin original – un gigant cu ochelari, care fuma trabuc și semăna cu o mumie – este departe de mascota prietenoasă pe care o cunoaștem astăzi. La început, apărea sorbind dintr-un pocal plin cu cioburi de sticlă și cuie, pentru a demonstra cât de rezistente și durabile erau anvelopele MICHELIN, oferind astfel o călătorie mai lină.

Reclamele timpurii afirmau „Anvelopa Michelin bea obstacolul”, arătându-l „înghițind denivelările drumului”. Această imagine memorabilă era însoțită de o expresie latină la fel de memorabilă, împrumutată de la poetul roman Horațiu: „Nunc est Bibendum” – acum e momentul să bem!

Michelin a început să sponsorizeze piloți de motorsport pentru a demonstra că anvelopele sale erau alegerea campionilor. Numele Bibendum a intrat în cultura populară în timpul cursei Paris-Amsterdam-Paris, în același an în care personajul a apărut pentru prima dată pe afișe.

Neștiind latină, dar recunoscând personajul din anvelope de pe afișe, pilotul francez Léon Théry se pare că l-a zărit pe André Michelin și a exclamat: „Voilà Bibendum, vive Bibendum!” (Uite-l pe Bibendum, trăiască Bibendum!). Dând astfel, fără să-și dea seama, un nume personajului nostru emblematic.^[1]

Fie că era așezat pe acoperișul unui camion sau pe bordul unei mașini, Omul Michelin i-a vegheat mereu pe șoferi ca un înger păzitor. Începând cu anii 1950, figurinele mari montate pe cabină au devenit obiecte de colecție râvnite, iar Bibendum a ajuns un adevărat ambasador global al brandului.

De-a lungul celor 125 de ani de existență, Omulețul Michelin a apărut în nenumărate ipostaze: practicând kickboxing sau dans de salon, mergând pe motociclete sau chiar îmblânzind șerpi!

Între anii ’70 și începutul anilor 2000, putea fi văzut plimbându-se pe plajele de vară, încântând publicul în caravana Turului Franței sau stând falnic în fața service-urilor auto din întreaga lume. Îi întâmpina pe șoferi cu brațele larg deschise, salutând, făcând cu mâna sau alergând.

Omulețul Michelin comunică ideea de calitate, performanță și fiabilitate, dincolo de limbi, generații și granițe, întruchipând angajamentul nostru față de serviciile oferite clienților.

Omulețul Michelin a evoluat de la afișe tipărite la animații digitale, păstrându-și relevanța în fața tuturor generațiilor. A devenit un simbol unic al unui brand universal recunoscut și de încredere. Într-atât de mult, încât în anul 2000, Financial Times l-a desemnat cel mai bun logo din toate timpurile!^[2]

Secolul XX a adus o nouă eră a deținerii de automobile. Odată ce mașinile au devenit accesibile, ele au început să apară peste tot pe șosele, iar preocupările legate de siguranță au crescut. Așadar, Bibendum a evoluat odată cu vremurile.

Renunțând la pretențiile de clasă superioară, Omulețul Michelin a început să reprezinte o clientelă mai largă. A renunțat la băutură – care oricum nu era compatibilă cu șofatul – și a adoptat o înfățișare mai prietenoasă, potrivită familiei și vieții de zi cu zi. Au dispărut ochelarii de epocă, apoi trabucul. A căpătat chiar și o siluetă mai suplă, trecând de la anvelopele subțiri de bicicletă la cele groase de camion. A devenit o figură zveltă și dinamică, reflectând atât progresele tehnologice în producția de anvelope, cât și o schimbare culturală spre un stil de viață mai sănătos.

Un lucru a rămas neschimbat: albul imaculat al lui Bibendum, care amintește de cauciucul natural (anvelopele moderne sunt negre din cauza aditivilor de carbon, care le sporesc durabilitatea).

Așa s-a născut figura prietenoasă pe care o iubim azi – o mascotă care a reflectat mereu spiritul epocii, reprezentând mișcare, inovație și modernitate.